Pentru totntzii si literatii mei

Dragii mei dusmani sau prieteni...
Pentru a nu stiu cata oara, mi se confirma un fapt!De la bun inceput oamenii niu numai ca sunbt schimbatori si cateodata prea nestatornici in a spune lucrurilor pe nume, insa la "greu" cateodata nu mai au nici vreun fel de ideee...
E de asemenea greu sa ii "citesti" asemenea unor carti scrise de marii mistici ai tuturor vremurilor (stiuti sau nestiuti).
In aceleasi conditii, fara sa cad in extrema zilei de a ataca fara discernamant e mai greu sa-i parcurgi pe acei oameni care ne tot incearca anume smecherii tinandu-ne in tensiune sau in suspans prelungit numai asa "CA SA VEDEM CU REACTIONAM..."
Mi-a ajuns...Am iertat pana acum...Am indurat multe altele si mai rele...Daca unii dintre ei se cred invincibili se inseala amarnic...
Nu sunt in masura sa critic. ALTII in masura sa spuna si sa adauge anumite vorbe si actiuni sunt tocmai acei oameni nebagasati in seama...
Poate filosofii incarcerati in cuvintele lor lipsite de “rotunjimi” si promisiuni, cuvinte aproape matematice, formule, aparent, lipsite de seva, frumusete,s-ar pierde in adevar…uneori, e ca si cum ai escalada un munte sterp!
E dificil sa ma comport calculat in unele chestiuni cand simt ca ma pot manifesta.... Problema poate parea fie simpla, fie depasita, fie imbracata sumar in haina suficientei, fie previzibila, fie inspaimantatoare, fie infantila, presarata cu filosofeli puerile.
Daca tot am asistat la discutii si am auzit ca se poarta si se vrea sa am rabdare si buna-cuviinta acordata neconditionat, eu, ca un rebel ma voi manifesta oarecum inveres, cu acea forta de a depasi toate obstacolele...
Toate bune! In ultimii ani, toata lumea aceasta artistica "invaluita" inm ulte straturi de masti se crede chiar...deosebita, citeste “filosofie”, “psihologie”, de ce nu poate schimba ceva in jur?Ca stiti dumneavoastra cartile acelea scrise fie la bunul simt comun, fie tot in mrejele filosofiilor speculative,la "comanda"- “lucruri superioare mintii si sufletului”, tot felul de intelepciuni care te fac, firesc, sa te intrebi, daca suntem atat de evoluati....
Fiind un spirit mai caustic, fara a abandona lupta ma intreb de ce lucrurile merg cum merg pe lumea asta?! Daca m-a apucat asa strechea asta cu indarjirea si mi-am facutblog sa spun si sa arat ceea ce este cateodata evident sau (de cele mai multe ori invaluit, alambicat)AR TREBUI SA RENUNT?
Dar nu voi face asemenea greseala...Asadar, pentru binele meu si fara a ma gandi la randamentul altora sau la meta-schimbarea radierilor metafizic-energetice, toate stranse in arhipeleagul inefabilei ordini universala, sau cum Dumnezeu se mai poate spune, in limbaj doct ce anume sa fie sau sa ma prefaca in cel mai incapatanat si fanatic om de a apara o cauza mai buna?

Cu un ranjet va voi spune asa spasmodic, controlandu-mi rasul ca mai toata lumea e filosoafa, iluminarea ne campandeste ca un porc mistret la fiecare cotitura a vorbelor mestesugite despre adevar, bunatate, detasare, impacare, armonie cu universul si cu ceilalti...
Vedeti nu e greu... nu mai stiu ce altfel de intelegeri ale ordinii lucrurilor, simturilor, energiilor, evident, tot fara precedent…bla, bla, bla! Repet, toate bune! Numai ca, de la un punct, cazi pe ganduri asa brusc si ma gandesc ca toate au un rost, chit ca nu-l inteleg pe moment...
PANA DATA VIITOARE SPER SA -L GASESC...Promit!

Zadkielix alias D.M