Chiar dacă echipa noastră naţională nu este prezentă la turneul din Africa de Sud, românii au motive de mândrie când se gândesc la Cupa Mondială. Meciul Generaţiei '70 contra Braziliei de la Guadalajara, victoria pletosului Lăcătuş asupra URSS-ului de la Coppa del Mondo din 1990, victoriile cu Argentina sau Anglia din 1994 sau 1998 sunt cu siguranţă repere sportive de care toţi românii sunt mândri. Dar cu toate acestea, mai presus de toate, în inimile şi memoria suporterilor din Carpaţi a rămas numele lui Gheorghe Hagi.
Dacă mai era nevoie de încă o recunoaştere a valorii sale, căpitanul generaţiei ce a scos România în stradă - de bucurie - aceasta a venit din partea celebrului canal de sport ESPN, care pe siteul său l-a nominalizat pe Gică Hagi între "Legendele Cupei Mondiale". Chiar dacă o astfel de incluziune, este, în sine, o mare onoare, ea capătă o şi mai mare importanţă dacă ne uităm la numele prezente lângă "Maradona din Carpaţi", aşa cum îl numesc americanii: Diego Maradona, Pele, Beckenbauer, Cruyff, Gerd Muller, Platini, Zoff, Eusebio, Ferenc Puşcaş, Zidane, Garrincha sau Bobby Charlton.
Înainte să reproducem câteva pasaje din caracterizarea făcută de jurnaliştii americani unuia din cei mai mari fotbalişti ai planetei, trebuie neapărat remarcat că ESPN se alătură englezilor de la The Guardian care, în mai multe rânduri, au lăudat jocul şi echipa României din perioada "Hagi".
Unul din cei mai talentaţi jucători ai generaţiei sale, românul Gheorghe Hagi şi-a câştigat porecla de "Maradona din Carpaţi", prin comparaţii demne de marele argentinian, atât în joc cât şi în temperament.
Strălucirea lui creativă a fost prima dată remarcată la el acasă când încă era un adolescent şi i-a adus mutarea la cel mai mare club al ţării de-atunci, Steaua Bucureşti.
Adunând trofeu după trofeu pe plan intern, tehnica şi controlul mingii arătate de Hagi i-au permis echipei libertatea ofensivă, şi el profitând din plin, reuşind 76 de goluri în 91 de meciuri, un raport incredibil pentru un mijlocaş.
Deşi era destul de matur, 25 de ani, Hagi nu a strălucit la Coppa de Mondo 1990, chiar dacă şi-a pus decisiv amprenta asupra calificării României în faza următoare, creând faza prin care Gavrilă Balint a adus un 1-1 cu Argentina, suficient pentru a trece mai departe.
Cu toate acestea, până la World Cup 1994, abilităţile lui Hagi făcuseră din român unul din cei mai buni mijlocaşi ofensivi din lume.
Din primul meci al turneului, era clar că România avea un star în mâini. Chiar dacă avuseseră nevoie de un penalty ratat de galezi pentru a se califica, românii aveau 2-0 contra Columbiei după doar 34 de minute. Aceeaşi Columbie care distrusese Argentina în calificările pentru CM, 5-0.
Hagi reuşise unul din cele mai memorabile goluri ale turneului. Interesant, cu câteva minute înainte, Hagi încercase un lob de la 40 de metri, dar portarul Oscar Cordoba a salvat în extremis. Câteva minute mai târziu, columbianul n-a mai avut ce face: execuţie extraordinară din partea stângă la colţul lung şi Cordoba a scos mingea din plasă.
După încă două meciuri, unul pierdut contra Elveţiei şi unul câştigat contra gazdelor, Hagi a fost lăudat de întrega lume pentru pasele sale geniale şi creativitatea sa incredibilă.
Dar ce a fost mai bun a urmat. Considerat de mulţi cel mai frumos meci de la turneul din 1994, în România - Argentina 3-2, outsiderii români i-au învins pe oamenii lui Alfio Basile şi s-au calificat în sferturi şi aveau să-i mulţumească lui Hagi pentru asta.
Într-o căldură infernală, Ilie Dumitrescu a deschis scorul cu o lovitură liberă scoasă parcă din "manualul Hagi" şi imediat numărul 10 şi-a pus în evidenţă geniul pentru golul doi. Primind mingea pe stânga, a pasat pentru un coechipier, mutare prin care a scos din joc patru argentinieni şi când a primit-o înapoi i-a "plasat-o" cu uşurinţă pentru acelaşi Ilie Dumitrescu. A fost o fază demnă de orice mare nume din istoria fotbalului dar Hagi a mai adăugat puţină strălucire numelui său marcând pentru 3-1 cu piciorul drept.
Totul s-a terminat în faţa Suediei când România a suferit din nou drama penalty-urilor, la fel ca în 1990. După laudele primite la acest turneu, Hagi avea să fie transferat de Barcelona.
Ultimele rămăşiţe ale geniului său s-au văzut la turneul din 1998, mai ales în meciul contra Angliei, la golul lui Viorel Moldovan.
Fatih Terim a construit o echipă în jurul său la Galatasaray, având să câştige patru titluri şi o cupă UEFA şi Hagi a revenit spectaculos din retragere pentru EURO 2000, pentru a-şi sfârşi cariera internaţională asemeni unei alte legende, Zinedine Zidane: cu un cartonaş roşu, în sfertul contra Italiei.
Acest minunat talent va fi întotdeauna amintit ca unul din cele mai imprevizibile talente ale vremii, dar, asemenea altor "grei" dinaintea sa, graţia şi creativitatea sa au făcut ca legenda lui să stea scrisă în piatră.
Sursa
http://prosport.ro/
Zadkielix alias D.M
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu