Sărăcia noastră ne omoară,
De atita mars ne doare splina,
Cine iese ultimul din tară
E rugat să stingă si lumina.
Noi mereu le-am suportat pe toate,
Ducă-se dezastrele de-a dura,
Dar de ce, in plină libertate,
Cea mai mare să devină ura?
Pluralismul' tuturor ne place,
Chiar dacă il facem numai unii,
Dar vedem, de-atita timp incoace,
Pluralismul cinic al minciunii.
Sfintă-i opozitia pe lume
Si organic preferăm răspărul,
Dar de ce, in păcăleli si glume,
Nu se mai distinge adevărul?
Mai contează, uneori, si fapta,
Nu se poate construi cu talanga,
Nu există stinga fără dreapta,
Nu există dreapta fără stinga.
Ne vor intreba copiii, maine,
Mortii vor sări să ne condamne,
Dacă, pentr-un colt mai bun de piine,
Ne vom vinde tara noastră, Doamne!
Libertate egal..."democratie",
Pasapoarte biometrice pentru fiecare?
Dar de milă nimeni nu mai stie
Si e vraiste totul prin hotare.
Coridor european si-atita,
Sub o licitatie măruntă,
Provocarea, patima si bita
Si toti ra**ti, ca-n piete se infruntă.
Om la om nici nu mai vrea să creadă,
Om pe om la zid fatal il scoate,
Singură se scoală o baladă
Si in zdrente circulă pe sate.
Finul necosit se-nvirtosează,
Putrezeste sus, pe crengi, caisa,
In tăcerea-naltă de amiază
Mortii isi aud ei insisi zisa.
Cale pietruită cu dezastre,
Noapte-ntredeschisă pentru-o oră
Grijulii cu soarta tării noastre,
Voievozii-a moarte ne imploră.
N-avem nici o sansă de izbindă?
Vom rămine bieti orfani pe-aicea?
Dacă, supărati pe cei la pindă,
Am trezit din moarte cicatricea.
Iar dac-ar fi acuma nerozia
Ce-ar afirma deplin curtoazia
Papusarilor de la Centru, stanga-n dreapta
Le-as oferi pe tava, fresh numai o spada !
C-un refren de muzică usoară,
Intr-un fel, ne recunoastem vina,
Cine iese ultimul din tară
E rugat să stingă si lumina....
Zadkielix alias D.M
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu